Ganduri...cugetari

"Toate lucrurile se afla intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind..." (Ecleseiastul 1:8)

Cine vrea sa treaca cu bine prin aceasta lume, trebuie sa-si deschida bine ochii. In lume se gasesc multe momeli pentru pesti, multe lasturi pentru pentru pasari si multe curse pentru om. Cata vreme umbla in jurul noastru atatea vulpi, nu trebuie sa fim gaste. Oamenii pe care i-am cunoscut, se deosebesc in aceasta privinta unii de altii; multi vad mai bine cu un ochi decat altii cu doi, si multi au ochi buni, dar nu vad nimic.

Unii oameni sunt asa de banuitori, incat banuiesc pe toata lumea si duc astfel o viata nefericita si intr-o necurmata teama de vecinii lor. Unul incearca sa strabata cu privirea printr-un zid gros, dar cu aceasta nu face altceva decat sa-si strice ochii; altul descopera o mica spartura in zid si vede pe acolo cat vrea de departe. Unii lucreaza la gura unui cuptor aprins si nu se parlesc niciodata, iar altii isi ard mainile la focul la care doresc numai sa se incalzeasca.

Broasca testoasa care merge pe drumul adevarat va intrece calul de curse care a pornit pe drumul gresit.